Eu ma consider un pic diferit. Desi, sincer, sper sa nu fiu asa si sa aflu ca mai sunt si alte persoane care gandesc ca mine chestia asta despre care voi scrie in continuare.

Eu vad dragostea ca pe ceva special, un “ceva” care nu poate fi comparat cu nimic. Ceva-ul suprem sa ii zicem.

Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu iubit si sa iubesc. O perioada destul de lunga nu prea am avut parte [putine si sincer, nu stiu daca a fost vreodata vorba de iubire - poate 1 singura data, dar a fost acel "first time" si la ea si la mine - deci nu a fost acea iubire]. Poate nici n-am cautat destul. Cine stie – poate mi-a placut mai mult sa astept in speranta ca “daca e sa fie, va veni” [never do this shit, apropo ].

Ei bine, acum, de 3 ani [aproape] sunt intr-o relatie [ea e acea eA]. A avut suisuri si a avut coborasuri. Unele minore, altele majore. Dar… cine a trait dragostea fara momentele grele?  Nu?

Sunt barbat, cand ma uit la o fata draguta, normal ca o admir, o remarc si imi place ceea ce vad. Insa pentru mine totul se opreste aici. Hai fie, poate si ceva ganduri d-alea masculine [le stiti voi ]. Dar atat. SERIOS. Intotdeauna am stiut a ma opri la ganduri.

Nu stiu, poate asa am fost educat, poate asa m-am auto-educat, insa eu nu mi-as ierta-o niciodata daca mi-as insela persoana iubita. Nu as putea.

Stiti cum vad eu treaba? Ca-n bancul ala cu radem, glumim, dar nu parasim incinta:

Un gropar in cimitir trebuiea sa sape o groapa, sapa ce sapa, si deodata vede o mana iesita dintr un cavou, isi aprinde o tigara, si sapa in continuare, se uita iar la cavou a doua mana iesita mai sta ce sta iese mortul din cavou si o ia sa sara gardul, sa o ia pe strada. Si deodata mortu’ se trezeste cu o lopata pe spate: groparu ii zice: radem, glumim dar incinta nu o parasim

Asta insemnand ca ceva din mine nu mi-ar permite in veci sa fac ceva. Nu as putea. Privim, admiram dar atat!

Persoana de langa mine este langa mine pentru ca o iubesc, pentru ca am ales-o sa-mi petrec alaturi de ea viata, pentru ca o vreau alaturi atunci cand vom fi batrani sa zambim impreuna la povestile nepotilor. O vreau la bine si o vreau la rau. Alegand sa-mi indrept gesturile de dragoste catre alta inseamna pentru mine ca acel “ceva” special nu mai este special. Ar deveni banal. Asta as simti.

NU, specialul este numai pentru ea. Special inseamna totul de la sarutari la cadouri, de la gesturi romantice, la chestiile ce par banale, dar sunt chestii pe care le faci in cuplu. Toate acestea am ales sa le impart cu ea, doar cu ea.

Asadar? De ce sa inseli? Nu mai bine ii spui persoanei iubite ca ceva nu merge? Ce crezi ca o distruge mai tare? Sa ii zici ca ceva nu mai merge? Sau sa afle ca il/o inseli? Think about it.

Cand intr-o relatie ceva se clatina nu fiti lasi, nu fugiti catre alta “poarta” – reparati ceea ce aveti. Sau macar incercati – insa sa o faceti din toata inima. Intotdeauna.

In multe momente veti simti ca o luati razna, poate veti simti ca locul vostru nu mai e acolo. Am simtit asta. Stiu cum e, insa, de fiecare data cand simteam asta si vroiam sa fug “in lume, de lume” imi imaginam cum ar fi viata mea fara ea. Cum as fi daca maine, cand m-as trezi ea nu ar mai fi acolo.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu personal numai cand imi pun intrebarea asta am lacrimi in ochi. Si pentru mine acesta este cel mai bun raspuns.

Cum ar fi?

Daca doar gandul acesta ma cutremura inseamna ca o iubesc si nu ca stau cu ea doar pentru a nu fi singur. Ia incercati acest exercitiu? Ce simtiti?

Stiti ce am constatat eu? [si aici vorbesc de mine] Imi este frica de singuratate, dar cel mai tare m-a ingrozit gandul de a fi fara ea, nu fara “o ea”.

Gata, inchei aici – puteti raspunde la interbarile aruncate “din mers” sau puteti sa va spuneti propriile pareri despre dragoste si infidelitate.