Sambata am scris articolul asta si i-am dedicat ei melodia asta.

Atunci nu am ascultat-o. Eram grabit. Era tarziu si trebuia sa ne bagam in pat. Ea se simtea rau. Raceala. Un film si apoi nani.

Am ascultat-o insa aseara.

E de nedescris senzatia care m-a cuprins.

Pe langa faptul ca mi s-a facut pielea gaina si mi s-au cam umplut ochii de lacrimi [don't ask me why], mi-au trecut prin fata ochilor toate clipele petrecute in toamna lui 2006. Dar absolut toate – de la plimbari prin frigul din Noiembrie la priviri ce se ascundeau sub felinare, de la capacul sticlei de nectar la fluturele alb, de la sms-urile date si primite cand eram in Moeciu la treaba, pana la “matematiciana mea curajoasa“, de la acel “doahh” la “ochii rupti din cer“. Absolut toate

Imi era atat de dor de toamna.

Acum a venit. Acum e aici. Acum trebuie sa revina si acele plimbari prin gradina, pe faleza, etc. Acele becuri care se stingeau, acele voci care sopteau frumos la ureche.

Trebuie sa revina… Si, odata cu ele, trebuie sa revina si o stare de liniste. Generala. Din toate punctele de vedere, pe toate planurile.

Bine ai venit toamna. Te asteptam de ceva timp. Desi esti rece tu pentru mine insemni caldura.

[credit imagine]