Ieri a fost cununia religioasa a varului meu [sa traiesti ba cu tot cu nevasta ]. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici cateva randuri

Ieri, am avut placuta surpriza sa ma revad cu un om alaturi de care am copilarit, un om cu care ma jucam cand eram plozi, un om care mi-a fost prieten bun si vecin drag. Un om pe care nu il mai vezusem de mult timp.

S-a mutat departe de Galati acum vreo 8 ani de zile [daca imi amintesc eu bine] si de atunci imi amintesc sa-l fi vazut doar o data – si atunci prin oras. Nu am apucat sa discutam decat vreo 5 minute.

Ei bine ieri am incercat sa recuperam cat mai mult. Bucuria de a-l revedea nu poate fi descrisa in cuvinte. Sincer. E un sentiment unic. Asa iti dai seama care sunt prietenii la care ai tinut si tii enorm, nu? Bucuria asta nebuna sa-i revezi, sa vrei sa stii tot ce au mai facut. Nici nu am simtit cum s-au scurs orele si paharele printre povesti.

Noi povesteam si ele [ele = dragile noastre iubite] se uitau la noi cu un zambet mic [si uneori radeau in hohote ca doar nah - s-or [re]gasit nebuni].

Din pacate in viata lui nu toate au fost chiar roz, se simte inca-n glasul sau regretul ca atunci a plecat, insa – s-a descurcat. Bravo lui. E la Bucuresti acum, exista posibilitatea de a reveni in Galati si, ce e cel mai important, de acum incolo tre’ sa ne auzim mai des

Si uite asa ziua de ieri dintr-o zi in care se anunta doar planul Biserica -> Poze -> Mancare s-a transformat intr-o zi in care am vazut un prieten bun

[credit poza]