Ce ne uneste pe toti?
In: Social
12
Jan
2010
Imi dadu domnita mei una bucata leapsa calda pe vreme rece. Si uite cum ma pune ea sa ii zic parerea mea proprie si personala legata de subiectul din titlu – Ce ne uneste pe toti?
Misto intrebare, mai acum la inceput de an cand toata lumea se zbate sa schimbe ceva pentru ca 2010 sa fie un an mai bun.
Sa-i dam drumu’ asadar:
#1. ne unesc problemele, tragediile, dramele – trist, dar din pacate al naibii de adevarat. De cele mai multe ori ne [re]amintim ca avem prieteni sau aflam daca ii avem sau nu atunci cand avem o problema. Cand suntem in dificultate, intr-un moment in care doar un adevarat prieten va avea timp sa te asculte, va sti sa te asculte si mai ales va sti ce sa iti zica si cum sa iti zica…
Si treaba asta nu e valabila doar pentru prieteni / prietenii, ci in orice relatie interumana. Luati ca exemplu celebrul 9/11 [stiti voi - World Trade Center] – acei oameni nu se cunosteau, insa acea drama i-a unit. Asa a fost si asa va fi mereu. [da, stiu - exista si genul de oameni carora le pasa doar de ei - nimic mai mult]
#2. ne unesc frustrarile – aproape intotdeauna oamenii care au aceleasi frustrari se vor intelege bine, se vor uni in a discuta si eventual a gasi o rezolvare pt acele frustrari [e si normal, nu? cine se-aseamana se aduna].
#3. ne uneste dorinta de a face un bine – uitati-va la concertele umanitare, la evenimentele caritabile – e drept, sunt si persoane care merg acolo doar pt promovarea propriei imagini, insa marea majoritate sunt acolo cu un scop, un scop comun – acela de a ajuta.
Acum cativa ani, am fost administratorul unui forum [discuta-liber.com - acum ramas o simpla amintire
], al unei comunitati de oameni, nu doar de nickname-uri. Intr-un an, am decis sa facem de Craciun un gest frumos – sa ajutam o familie. Si imi amintesc mereu cu placere modul in care s-a adunat lumea, a contribuit fiecare cum a putut, cu ce a putut si uite asa ne-am unit, am pus mana de la mana si am incercat sa oferim acelei familii un Craciun asa cum trebuia sa fie. Si eu chiar cred ca am reusit…
Cam atat am avut de spus – sper ca am facut o treaba buna [ce zici mei?]
Cine doreste leapsa e liber sa o ia de aici 
[credit imagine]
Articole asemanatoare:
- Prietenie si pahare de whisky si vin
- Prieteni si prietenii – fara termen de garantie
- Cam cat vorbiti la telefon?
- Maxi taxi FULL – I hate them all
- Petreceri – single sau in cuplu?
5 Comentarii:
mei
January 13th, 2010 at 11:44 am
niiice
cenuse
January 13th, 2010 at 12:42 pm
“De cele mai multe ori ne [re]amintim ca avem prieteni sau aflam daca ii avem sau nu atunci cand avem o problema.” hilar. ce chestie. si in restu` timpului cum e?
Cristian Ciofu
January 13th, 2010 at 2:05 pm
La fel. prietenul ramane prieten!
biscu
January 24th, 2010 at 6:23 pm
conform zicalei, la greu iti vezi prietenii. astfel, momentele dificile ne fac sa fim uniti.
la o scara mai mare, cand ne loveste o catastrofa, ne amintim cat de importanta este viata, cat de mici suntem, cat de putin mai valoreaza vila de un milion de euro in fata mortii sau a terorii, sau faima in fata bolii incurabile. numai in momentele grele, cand viata ne da cu cpaul de pereti, ne amintim ca suntem oameni mai presus de orice.
dorinta de a ajuta, de a face bine…e miunat sa juti ce sa mai. personal am organizat f mutle chestii caritabile, dar ai uitat ca si aici cei care vin sa acorde ajutor fac asta pe cale de consecinta, ei venind sa raspunda nevoii de ajutor.
misto postul, ne mai aduce cu picioarele pe pamant
Cristian Ciofu
January 24th, 2010 at 7:11 pm
Da, legat de evenimentele caritabile sunt de acord – vin pt a-si promova imaginea, insa important e ca si doneaza, nu doar vin se fataie si pleaca acasa lasand doar 1 leu la cutia milei [vorbesc aici in special de cei din afara].