Scuze şi acuze

Ceea ce s-a întâmplat în Paris vineri (13 Noiembrie 2015) nu are absolut nici o scuză.

Nu mă interesează părerea acelora care spun că francezii o merită – că au atacat Siria, că au provocat teroriştii, etc.

Este inuman să poţi afirma una ca asta. Acei 129 de oameni care au murit (sau cel puţin atâţia sunt la ora actuală) nu au greşit cu nimic. Cu absolut nimic. Singura lor “vină” a fost faptul că au fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Şi asta nu este o vină.

Oameni mor peste tot

În altă ordine de idei nu prea am agreat ideea cu poza de profil în culorile Franţei. Cum nu am agreat foarte foarte mult “gestul” unor state de a “îmbracă” anumite clădiri/monumente în culorile Franţei.

Înţeleg sprijinul, înţeleg faptul că ceea ce s-a întâmplat este teribil, dar… să nu uităm că atentate teribile au loc şi în alte state şi nimănui nu îi pasă.

Dar na, aşa e în viaţă – ca şi cu vedetele… Dacă moare o persoane oarecare, doar cei apropiaţi îl vor plânge. Dacă moare o vedetă vezi mii de oameni plângând şi regretând. Iar din aceştia nici măcar 10% nu ştiu de fapt pe cine plâng.

Iată câteva poze care subliniază mai bine ceea ce zic :

nu mă mir, dar e stupid… poză văzută la Matei

Erau unii care nici măcar nu ştiau pe ce lume se află – poză văzută pe Twitter

În fine…

Paris văzut din Strasbourg

Am ieşit sâmbătă puţin prin oraş şi se vedea teama în ochii oamenilor. Majoritatea priveau la cei din jur cu teamă că poate sub haina groasă de toamnă se află “ceva”. Nu zic acum că toţi oamenii erau panicaţi, dar la marea majoritate a celor pe care i-am întâlnit se citea în ochi teamă şi tristeţe. Ceea ce este normal.

În plus de asta poliţia era pe străzi. Nu pot zice că m-am plimbat prea mult, dar în cele 20-30 de minute am văzut 2 maşini oprite de poliţie, pasagerii afară din ele, fiind legitimaţi de către poliţişti. Şi asta în centrul oraşului.

Pe lângă poliţie sunt soldaţii care patrulează. Şi cu siguranţă foarte mulţi agenţi în civil. Asta este sigur.

Şi asta nu este un lucru rău. Deloc.

Doar că este ciudat… Bizar…

În loc de încheiere

Teama nu rezolvă nimic.

Dacă nu o să mai ieşim din casă, dacă nu o să mai mergem la concerte, dacă nu o să mai vizităm Parisul, etc… asta înseamnă că acei terorişti au învins. Au reuşit ceea ce şi-au propus.

Acum cred că toată lumea reîncearcă încetul cu încetul să revină la normal. La un normal care într-adevăr, s-a schimbat că şi definiţie, dar în care speranţa de mai bine este încă vie.

Paris rămâne Paris – indiferent de ceea ce s-a întâmplat.

Strasbourg rămâne Strasbourg.

Noi rămânem noi!

Capul sus, privirea înainte… Life goes on!

1532 Total Views 2 Views Today