Dupa ce ParkingBot Strasbourg a aparut in presa locala din Strasbourg, din ce in ce mai lume il utilizeaza zilnic. Si asta ma bucura enorm.

Acum vreo cateva zile am primit un email de la o jurnalista pentru a face un articol despre bot.

Doar ca ideea ei era de a include si ceva poze si, eventual si un filmulet, in care sa apar eu utilizand botul. Adica eu la volan, eu in masina cautand un loc de parcare, eu parcand masina acolo unde aplicatia mi-a zis ca sunt locuri, etc. Alaturi de aceste imagini un interviu.

Ideea mi s-a parut draguta, doar ca eu ceea ce am facut, am facut din placere (ca si developer) si pentru a ajuta persoanele interesate. Persoanele care sunt conectate si care gasesc aceasta metoda mult mai usoara si practica fata de alternativa clasica a unei aplicatii. Nicicum pentru a ma promova pe mine. Imaginea mea.

In fine. M-am luat cu una, cu alta si am uitat complet de email-ul mai sus mentionat. Astazi am primit un alt email de la ea, asa ca am decis sa o sun, sa ii multumesc de interes, dar sa ii zic ca toata povestea asta cu poze cu mine, interviu video cu mine si alte nebunii nu sunt de mine.

Zis si facut. Am sunat si i-am explicat ca nu am facut ceea ce am facut pentru publicitate personala. I-am zis ca daca vrea sa scrie despre bot o poate face (multumindu-i desigur pentru interes), dar ca eu nu vreau sa apar in articol “in mod vizual”. Daca are orice intrebare sunt mai mult decat bucuros sa ii raspund, dar nu vreau poze cu mine, video cu mine, etc…

“Problema” apare aici.

Am senzatia ca domnisoara a fost foarte mirata de faptul ca EU nu vreau POZE si VIDEO cu mine in ziar / articol online.

Oare chiar traim intr-o societate in care scopul principal este acela de a fi in fata? Sa te vada toata lumea, sa stie toti cine esti, cum arati? Sa te opreasca pe strada si sa te felicite? Sa te aplaude eventual? Oare chiar e asa de ciudat cand cineva NU vrea toate cele mai sus mentionate???

Poate ma insel, poate reactia ei doar mi s-a parut. Dar sincer am ramas cu un gust putin amar dupa scurta conversatie telefonica pe care am avut-o.

Eu am facut diverse proiecte la viata mea, dar niciodata nu am vrut sa fiu foarte “vizibil”, sa stie toata lumea ca sunt eu ACELA. Sa le bag oamenilor pe gat imaginea mea, numele meu, chipul meu. Da, le-am promovat (e si normal), dar NICIODATA nu le-am promovat de genul “mama ce destept si ce cel-mai-cel sunt eu”.

Eu merg pe principiul ca daca cineva doreste sa stie mai multe despre un proiect, despre cine este in spate : CAUTA SINGUR.

Nu pot zice ca nu imi place sa fiu laudat, as fi ipocrit sa zic asta. Dar sunt momente cand PROIECTUL in sine este mult mai important decat CINE este in spatele sau.

De exemplu : site-ul comunitatii de Romani in Strasbourg :
==> RoStrasbourg (pagina FB / grup FB / forum / blog).

NU conteaza cine este in spate, ci ceea ce facem. Conteaza mai mult sa ajutam, sa oferim informatii decat sa ne batem cu pumnii in piept ca UITE CE TARI suntem noi astia ce va ajutam.

Asta se aplica si in cazul de fata. Am facut un bot. Orice adolescent interesat de IT putea sa o faca. Eu doar am fost primul care a pus in practica aceasta idee (locuri de parcare) aici in Strasbourg. Atat.

Sa nu uitam vechea vorba : “lauda de sine nu miroase-a bine”. Ar trebui sa facem mai multe si sa ne laudam mai putin.

Era asta a selfie-ului si a zambetelor stoarse parca prea este plina de vedete, vedetisme si de goana dupa faima…

 

Credit imagine : Pexels

311 Total Views 1 Views Today